7 ianuarie 2013

Abyssinia

A trecut asa repede si placut timpul, azi deja e 07 ianuarie iar noi (6 in total la numar) suntem plecati de pe 27 dec de-acasa.
As sari ziua cu Egipt, caci e dintr-un total alt film fata de ce avem aici.
O prea frumoasa dimineata, pe la 03.00 AM, ajungem in Autogara Pacii din Militari, pardon, aeroportul Bole din Addis Ababa :P Suntem un pic confuzi cu ora, folosesc ora Rusiei (1 ora in plus fata de noi) dar mai adauga la asta inca 6 ore, deci cand ai zice ca e 03.00, de fapt e 09.00...stiu, cam confuz.
Folosim roaming-ul fireste, caci soferii nostri sunt de negasit in prima faza. Minune, ne intalnim in sfarsit cu taxi drivers. Masinile, niste "adevarate" limuzine, Lada, editie limitata din '68 :P.
Un drum f scurt, caci aeroportul e aproape de centru, bineinteles ne-au cam tepuit la bani, dar te mai pui la 6-7 dolarei? :)
Hotel ok, decent si cu personal vorbitor de amharico-engleza, deci de bine :)
Dormim cateva ore, ca de altfel in fiecare din zilele ce aveau sa urmeze. Vizitam frumosul oras, nothing special I would say, in afara de faptul c-au vrut sa ne fure pe lasatu' serii in plina strada si ca ne-am imbunatatit cu mult impresia despre Addis dupa ce-am aterizat la Fendika, un alt fel de bar cu program artisitic: dansuri locale si some kind of stand up comedy improvizata. Ne imprietenim repede cu patronul Melaku, si la juma' de ora dupa ce-am ramas la lumina lumanarii in crashma, ne decidem sa ostoim cumva foamea. Melaku, baiat valabil, se ofera sa ne conduca intr-un "linistit": cartier numit "Cicinia", cam singura zona unde puteai gasi restaurante deschide la 02.00 noaptea. Radem si glumim cu gazda noastra, ne povesteste despre Ethiopia si viata lui plina de turnee in Europa. La final vine si nota, pe care, ce sa vezi?, nu ne lasa s-o platim, insistam, insa degeaba...frumos, prima data si pt asta, un localnic ne face cinste.

pauza in relatare: am iesit la o tigara acu' si-am observat nori pe cer, pt prima data de cand sunt aici. Ne-a cam incins soarele si pe cale de consecinta, suntem bronzati ca tractoristii :)

Fugim de dimineata spre Lake Langano, unde credeam noi ca vom sarbatori Anul Nou...n-a fost sa fie, caci locatia era un fel de resort smecher acu' 40 de ani, insa acum arata cam ca hotelu' Roman din Baile Herculane....si colac peste pupaza era si lipsita de turisti. Decidem sa stam doar o noapte aici si plecam spre Arba Minch, nu inainte sa vizitam o colonie de Flamingo near by, nice experience :)

Bun, Arba Minch for New Years Eve, o plimbare pe la mai multe crashme locale, pana ne hotaram la cea mai centrala, cumva populata si de cativa backpackersi. Fetele cochetele, in aceasta parte a tarii, te roaga frumos sa le ajuti cu 50 bir (aprox. 2 euro) sau daca nu, sa le cumperi o bere...bun asa, o facem si pe asta, n-om saraci din asta :) Petrecem destul de auster, cu niste beri si whiskey local. Usor cu party-ul, la 01.00 ne retragem, caci nenea Dani, driver-ul nostru, ne "ordona" foarte clar ora de plecare - 08.00; executam, nu comentam :)

Cam buimaci, si dupa un mic dejun cam frugal, ne suim in Jipan si continuam drumul spre sud, spre triburi. Timp de 3 zile vom fi vazut Hammer, Tsemay, Banne, Ari si Mursi. As zice ca de departe cel mai interesant a fost tribul Hammer, unde am asistat la Bull Jumping, o nunta, un alt fel de nunta :), unde femeile sunt imbatate si batute bine inainte, iar la final barbatul trebuie sa alerge de mai multe ori peste 8 tauri. Minunata ceremonie, barbarie curata ai zice la prima vedere, insa nu stiu daca noi putem judeca obiceiurile altora, vechi de mii de ani.

Se termina si experienta tribala, in drumul de intoarcere spre Addis si mai departe spre nord, oprim intr-un mic satuc, Konso pe numele lui, unde reusim sa vedem New York-ul; pozele astea nu-s foarte relevante, vor reveni cu siguranta fotografii nostri cu ceva mult mai graitor.

Tot in goana noastra spre Lalibela, oprim o noapte si la Wondo Genet, unde reusim sa ne balacim un pic, iar io sa-mi perfectionez raceala capatata la Konso/ Strawberry Fields.

Cam asta a fost cu alergatura, am facut-o pentru a ajunge la timp de Craciun aici..de-acum urmeaza partea relaxanta, Gondar si Bahir Dar, doua zile, 17 si 18 dec dedicate shopping-ului, in Addis, si cam atat, ne mai si intoarcem.

Over all, probabil cea mai faina tara vizitata de mine: peisaje spectaculoase, oameni calzi si primitori, mancare naspa si rudimentara (dpmdv), femei foarte frumoase :P :)

Amesegënallô Ethiopia!!!

25 ianuarie 2011

Senegal















Mauritania















31 decembrie 2010

Tot in Maroc

Au trecut aproape doua saptamani de la ultima mea postare asa ca m-am gandit sa revin cu alte cateva relatari, pe scurt.

Suntem in continuare Maroc, pentru inca cateva zile, iar tara ne surprinde clipa de clipa. Contrastele izbitoare dintre occidentalism modern si orientalism traditional te lasa uneroi cu gura cascata. Poti sa iei un tren rapid, dintr-o gara ulltra moderna, iar dupa 10 minute de mers, sa vezi pe fereastra un sat ce traieste ca in evul mediu. Poti sa vezi un blocaj de trafic in care carute pline cu fan, trase de magari, stau langa SUV-uri de ultima generatie.(ce-i drept amandoua au tractiune integrala). Dar sa lasam povestile despre societatea marocana si sa va spun ce-am mai facut noi, pe-acilea.

Asa cum v-am povestit deja, am ajuns in Africa pe 14 decembrie, aterizand la Fez, cel mai vechi oras al Marocului. Apoi, dupa doar cateva ore am ajuns in Rabat, capitala tarii. Aici am stat in jur de 4 zile pentru a obtine vizele de Mauritania si Mali.

La ambasada Mauritaniei era o coada surprinzator de lunga de calatori(inclusiv parintii cu copii mici), tinand cont ca la un simplu search pe google, aceasta tara pare o destinatie extrem de periculoasa, aflata sub o puternica influenta Al Queda. Asta ne-a dat ceva curaj si optimism in vederea celor cateva zile pe care le vom petrece in Mauritania.

Dupa 4 zile de Rabat, au urmat trei zile de Casablanca, cel mai mare oras al Marocului si capitala economica a regatului. Cosmopolita metropola impresioneaza prin energie, varietate si nu in ultimul rand prin incredibila moschee de pe malul marii, finalizata in urma cu doar cativa ani, a doua ca marime din lume, care mi-a dovedit ca se pot face constructii impresionante si in zilele noastre. Ce-i drept, nu in Romania, unde ultima descoperire arhitecturala pare a fi ramas termopanul.

Dupa Casablanca au urmat o zi petrecuta in El Jadida, un orasel aflat la ocean, vizitat de turisti mai ales in timpul verii, pentru plajele lungi cu nisip fin si golful cu apa linistita. Pentru noi, acum in decembrie, El Jadida a fost mai degraba un orasel cu atmosfera calma, provinciala, piete colorate, un fort vechi si pitoresc si, nu in ultimul rand, o gazda primitoare. Rashid e un marocan care dupa ce a lucrat mai multi ani prin Europa s-a decis sa se intoarca in orasul natal c-o nevasta frantuzoaica si ceva know-how, ca sa faca din casa parinteasca o pensiune superba, rustica de a carei ospitalitate ne-am bucurat si noi pentru o noapte. Povestea lui Rashid e povestea a mii de marocani care au intemeiat astfel de pensiuni primitoare, in tot Marocul. Acest gen de “guest house” detinut de o familie se numeste aici “Riad” si este o forma foarte populara si pitoreasca de cazare, in special in orasele cautate de turisti. Dati un search pe goole “riad morocco” si veti descoperi niste minunatii.

Dupa El Jadida, am coborat pe coasta Atlanticului ajungand la Essouira, deja in mod oficial, locul meu preferat din Maroc. N-am destula inspiratie si dispozitie sa descriu pe larg acest orasel desprins parca dintr-o poveste cu pirati si comori, asa ca o sa recurg la o enumeratie: atmofera hippie, sute de magazine funky, colorate si primitoare, pescarusi galagiosi, stradute stramte, vechi, peste mai delicios ca nicaieri si mult, mult albastru care e un fel de refren al fortului cu ziduri inalte, din centrul orasului.

Am spus la revedere Essouirei si-am promis ca vom reveni intr-o buna zi, iar apoi ne-am indreptat catre incredibilii Munti Atlasi. Piscurile albe, incarcate de zapada contrasteaza frapant cu veredele intens de la poale. Dupa numai o jumatate de ora de condus, temperatura scade cu 15, 20 de grade si te terezesti la mii de metri desupra tuturor. Apoi cobori de cealalta parte a muntilor si deodata esti intr-o alta lume. De-aici incepe pustiul Sahara, dominat de dealuri ascutite si uscate, desprinse parca dintr-un peisaj martian, intinderi sterpe imense intrerupte uneori de oaze de-un verde incredibil, dune de nisip pe care-am facut sand-boarding si castele maronii din lut care mi-au amintit de povestile dintr-“o mie si una de nopti”. Aici, pe taramul berberilor, neamul darz al desertului care si-a pastrat limba si traditiile de mii de ani, am petrecut aproape o saptamana. Am descoperit practic un alt Maroc, mai pustiu, mai friguros, mai uscat, mai bine conservat, cu o alta limba, cu alte obiceiuri si cu alta arhitectura.

Saptamana petrecuta in acest tinut unic in lume o sa ne ramana mult in amintire. N-o sa uitam niciodata, noaptea petrecuta in mijlocul dunelor sahariene, intr-un cort berber, ascultand bancuri locale despre camile si admirand cel mai frumos cer nocturn pe care l-am vazut vreodata. De asemenea, ne vom aminti cu drag de cina campeneasca cu pita traditionala berbera la care am fost invitati de o familie pe cat de ospitaliera, pe atat de numeroasa.

Ieri am ajuns la Marrakesh, capitala turistica a Marocului. Orasul rosiatic vestit pentru pietele sale nesfarsite si aerul oriental cu accente cool-europene ne-a intampinat impovarat de turisti occidentali veniti aici sa petreaca Anul Nou, departe de inghetul de-acasa. La fel ca ei, si noi vom petrece primele clipe din 2011, tot aici, cu gandul ca anul trecut pe vremea asta eram in Cambogia iar anul viitor, tot pe vremea asta, vom fi cine stie unde, oricum, la caldura, cu siguranta.

Pe 2 ianuarie vom pleca din Marrakesh in lungul drum spre Mauritania. Mai intai ne asteapta o calatorie cu autocarul care va dura in jur de 24 de ore. Apoi o lume necunoscuta si o civilizatie fascinanta: Africa Neagra, un spatiu care ne va face probabil sa ne gandim la Maroc, ca la Elvetia. Speram ca Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso si Ghana ne vor primi cu bratele deschide dar nu bagate in buzunarele noastre. Pana atunci insa, va urez un calduros(la propriu) “La Multi Ani”.

30 decembrie 2010

Cam pe unde si cum ne-am preumblat

So,

Sambata 18, pe la pranz, intr-o frumoasa si geroasa zi de Decembrie...4 nebuni + un produs al hazardului se intalnesc la Mecu' din Gara de Nord, 3 dintre ei se urca in trenul de Istanbul iar ceilalti doi (Livos si Grasel) raman sa le faca cu mana...impreuna cu Matei si Tr, aveam sa petrecem 24 de ore faine in trenu' spre Asia :)
Timpul a trecut usor, ne-am imprietenit cu doua nemtoiace + una bucata francez, alaturi de care-am povestit una si alta.
Cu una dintre fete, Susanne, am calatorit si prin Istanbul..it was nice: discutii absurde, narghilele si promisiuni de cadouri imposibile :D...(ramane sa ne mai si tinem de cuvant)
A doua zi de Istanbul (petrecuta fara Susanne) am incercat s-o folosim pentru a traversa "terestru" in Asia: n-a fost sa fie, io si Tr am ratat sensul de mers al bus-ului iar Matei a strabatut podul cu masina politiei..you're not allowed to walk on the bridge...in concluzie, baietii si fetele din Turcia vorbesc o turca excelenta, dar cam atat...n-a fost chip sa ne intelegem cu ei in vreo limba straina si nici la mima nu-s straluciti, we tried our best :)

Dupa aceasta costisitoare experienta numita Istanbul, ne-am trezit toti trei ca depasisem cu muuuult bugetul alocat celor doua zile de-aici si ca totusi nu ajunseseram in Asia "terestru" :(...Am luat spre seara catre Sabiha Airport bus-ul impreuna cu Tr, insa Matei a insistat sa probeze calitatea taxiurilor turcesti - 35 de dolari a costat satisfacerea "dorintei" :D

Cat ai zice Kathmandu, ne-am trezit "la tzara lui Nepal", zburand cu Air Arabia via Emirate (zbor destul de OK si servicii bune pt o companie low cost).
21 Dec, pe la vremea pranzului, cam atunci am ajuns pe "meleagurile" nepaleze...un aeroport la fel de "stilat" ca autogara Pacii din Militari, oameni binevoitori insa, cazare destul de OK la 10 dolari per tripla, mancare tibetana in prima zi, one fine day day over all.
Ziua II in Ktm a insemnat vizitarea unui templu - Monkey Temple, muuuulte maimute furacioase - au incercat sa-mi "shuteasca" o sticla din mana :)... seara petrecuta intr-un fel de chill bar, fool moon pe numele lui, "frumos" experienta si "frumos" companie avuta din partea a doi nemti intalniti aici...
Ziua III in Ktm a insemnat pt mine bolnav la pat...slept all day, baietii au continuat sa viziteze temple si alte zone ale orasului..spre seara mi-am revenit un pic si-am participat la "ceremonia de intampinare" a Ralucai, o foarte vie prietena de-a lui Tr, care pe ultima suta de metri a hotarat sa ni se alature in expeditie pentru cateva zile. Concluzia dupa cele trei zile de Ktm: hai sa fugim dracu' de-aici !!! prea multa poluare, si ineditul s-a epuizat cam dupa prima zi
In urmatoarea dimineata, de pe la 06.30, toti 4 am pornit la drum spre Pockara, un orasel de munte (cam toata tzara lui Nepal e de fapt de munte :D ), unde-am relaxat maxim: dialoguri dintre cele mai deschise, water pipes, good chicken sizlers, good boat trip, good scooter-eala around the region - in concluzie dupa cele 3 zile: very good times here :)
"Cu lacrimi in ochi" drumurile mele si-ale lui Matei fatza de cele ale Ralucai si-ale lui Tr aveau sa se desparta aici: ei au fugit spre Varanasi (India) noi am zbughit-o spre Rishikesh (India) via Banbasa (granita)..ne-a luat "doar" 36 de ore de mers cu autobuze "first class" ca sa ajungem la destinatia actuala...paradisiaca, a meritat..

Fug, am curs de yoga in juma' de ora..."vorbim" noi mai incolo...poate de la Dalai Lama de-acasa, unde voi ajunge pe 02 ianuarie :)

Pace si prietenie sa fie pentru toti !!!
chiar io

De la inceput

Bun,

Pentru c-am fost mai mereu pe drumuri si niciodata cu destul timp liber, post-atul a cam ramas in urma...

So, de unde a "rasarit minunea"? Pai a inceput acum vreo doua luni, cand Grasel, printr-un concurs de imprejurari, a gasit stralucita ideea de a-si indeplini un vis mai vechi: acela de a parcurge drumul Romania - India "terestru"...la vremea aia Livos cocheta si el cu propunerea, soon a aderat oficial iar mai apoi, la distanta de doua trei beri, eram impreuna cu Tr (Ovidiu) in schema jocului :)...in acea seara minunata am fixat chiar si perioada calatorelii: 22 dec - 21 ian (ulterior insa am decalat plecarea cu 4 zile)
Nu a durat mult si Tr Tr si-a dat seama ca "alergatul" prin Orient nu e visul lui, asa c-a ales sa mearga spre Nepal, urmand ca spre finalul calatorelii sa ne reunim in Goa (India)...la vreo cateva zile, Matei s-a aratat interestat de expeditie as well, si tzushti s-a "trezit" in barca nepaleza :)

Au urmat pentru toti clipe "dragalase" de obtinere a concediului dorit...in jur de-o luna aveam nevoie fiecare...s-a solutionat repede problema, si-am trecut apoi la obtinerea vizelor: first on the list was India, floare la ureche, intr-o zi aveam viza pe pasaport. De-aici pentru ceilalti trei ramasi in schema terestra 100% a urmat "distractia": sa luam vizele de Pakistan si Iran :D

Pentru Pakistan ne-am "imprietenit" pe couch surfing cu un american insurat si stabilit in Karachi, astfel ca nevasta-sa ne-a ajutat cu o invitatie spre tzara cu pricina...n-a fost se pare de-ajuns pentru ambasada Pakistanului in Romanica, caci nenea consul Tike (asa l-am numit, caci vorbea mereu la tel si folosea cuvantul asta la fiecare 4 secunde, tike = OK) ne-a dus cu preshu' la fiecare din cele patru sau cinci infatisari...la final aveam sa renuntam de bunavoie la tzarisoara asta si sa regandim fiecare dintre noi traseul de urmat.
Pentru Iran lucrurile au fost mai "simple", daca le pot numi asa, ne-a ajutat tare mult Lebadutza (to whom we thank one more time) ca sa aplicam pentru viza la Ministerul Afacerilor Externe din Tehran, via una bucata agentie iraniana de turism...care mai departe a trimis niste confirmari Amabasadei din Romania..stiu, complicat...
Bottom line: sambata pe 18 dec era plecarea iar cu 36 de ore inainte, am convocat ad hoc o adunare la ceas de noapte, in urma careia cuvantul de concluzie a fost zusammen...impreuna prin Turcia si Iran..urmand mai apoi sa zburam spre Indioara...
Dis de dimineata lucrurile s-au schimbat un "pic", caci Ambasada Republicii Islamice Iran a considerat oportun sa amane cu inca o saptamana eliberarea vizelor mult visate..personal, n-am prea avut ce face (concediul nu putea fi schimbat at all) si-am ales sa fug in Nepal alaturi de Matei & Tr, Grasel si Livos avand timp sa ramana acasa inc-o saptamana...
So, as I'm speaking, io-s localizat in Rishikesh (India), alaturi de Matei, Tr e prin Agra (India) vizitand Taj Mahal-ul iar Livos si Grasel tre' sa fie pe undeva prin Persia :)

P.S.: Am fost un pic mai tehnic in relatare, deoarece noi folosim unealta asta si pe post de jurnal, ca sa ne-aminteasca mai incolo prin ce-am trecut :)

Sa traim bine! :D

26 decembrie 2010

De mai bine de o saptamana pe drum

Madrid, Toledo, Tanger, Chefchaouen, Fes, Rabat.

Ospitalitate la superlativ in Spania! Intalnire foarte placuta cu prieteni cunoscuti pe drum, in vara; bocadillos, casa de jamon, cioccolata calda con churros, vin, atmosfera generala de voie buna in Madridul costumat de sarbatoare. Si romani la tot pasul, bine integrati si bine vazuti.

Tanger - aproape se mai putea simti in aer vremea cand era un oras cosmopolit si ultra turistic; cazare in hotelul el-Muniria, pe vremuri hotelul unde se caza Kerouac;
medina - nespectaculoasa, dar totusi avand un magazin care aducea cu pestera comorilor din Ali Baba si cei 40 de hoti; orasul nou, in constructie. Atmosfera generala de nostalgie boema si de schimbare.

Chefchaouen - oras ca din vis, in ape albastre si turcoaz sub un cer de munte plumburiu, scari in loc de strazi, batrani cu aspect suprarealist, oameni prietenosi, cunostinte noi. De vazut si nu de povestit.

Fes- frig, stradute labirintice, ploaie si iar ploaie, riad, familie reprezentata de femei care nu se opreau din vorbit, mancare gustoasa facuta in casa. Craciun international cu apa si Cola, pui cu prune uscate, salate marocane si couscous, in compania unui neamt nascut in Sibiu si a unui sudanezo-turco-elvetiano-egiptean, in casa unor marocani, in cea mai mare medina a lumii. Frig.

Rabat - abia ajunsi, se simte un aer colonial in arhitectura si un aer cosmopolit si divers la oameni; maine vizele pentru mai departe.

21 decembrie 2010

Namaskar Nepal !!!

Hehehe, ce "poveste" de oras e si Istanbulul...tare interesanta aventura de a traversa podul spre Asia... :) matei stie insa mai bine :D

ajunseram azi pe la pranz la "tzara lui nepal", tare faina experienta so far..they have really good stuff here, tukpa, sadheko si tongbaaaaa...dulce si inselatoare...

se preconizeaza o calatoreala mi nu na ta !! :)

see yaaaa ;)

17 decembrie 2010

Fotografii din Maroc

Fotografii din Maroc









Pe baietel il chema Maurice, cred ca avea aproape 2 ani si era cu parintii lui la ambasada Mauritaniei!Era un mic calator haios si foarte vesel - cum vedea o masina striga VOITUUURE!!!

Acesta este biroul unde avem internet in camera de hotel




Poze Paris

Tot aici cateva fotografii de prin Paris






Urmatoarele fotografii sunt de la cuplul Patrice si Jean Pierre. Ei sunt responsabili pentru: gem de prune cu struguri home made, friptura de rata de ti se topeste in gura (in nici un caz atoasa), chiftelute de cartofi, broccoli, tarta de mere facuta in casa si nu in ulimul rand un cocktail din rom cu sirop "sugar cane" si lime...
Bon Appetit!