31 decembrie 2010

Tot in Maroc

Au trecut aproape doua saptamani de la ultima mea postare asa ca m-am gandit sa revin cu alte cateva relatari, pe scurt.

Suntem in continuare Maroc, pentru inca cateva zile, iar tara ne surprinde clipa de clipa. Contrastele izbitoare dintre occidentalism modern si orientalism traditional te lasa uneroi cu gura cascata. Poti sa iei un tren rapid, dintr-o gara ulltra moderna, iar dupa 10 minute de mers, sa vezi pe fereastra un sat ce traieste ca in evul mediu. Poti sa vezi un blocaj de trafic in care carute pline cu fan, trase de magari, stau langa SUV-uri de ultima generatie.(ce-i drept amandoua au tractiune integrala). Dar sa lasam povestile despre societatea marocana si sa va spun ce-am mai facut noi, pe-acilea.

Asa cum v-am povestit deja, am ajuns in Africa pe 14 decembrie, aterizand la Fez, cel mai vechi oras al Marocului. Apoi, dupa doar cateva ore am ajuns in Rabat, capitala tarii. Aici am stat in jur de 4 zile pentru a obtine vizele de Mauritania si Mali.

La ambasada Mauritaniei era o coada surprinzator de lunga de calatori(inclusiv parintii cu copii mici), tinand cont ca la un simplu search pe google, aceasta tara pare o destinatie extrem de periculoasa, aflata sub o puternica influenta Al Queda. Asta ne-a dat ceva curaj si optimism in vederea celor cateva zile pe care le vom petrece in Mauritania.

Dupa 4 zile de Rabat, au urmat trei zile de Casablanca, cel mai mare oras al Marocului si capitala economica a regatului. Cosmopolita metropola impresioneaza prin energie, varietate si nu in ultimul rand prin incredibila moschee de pe malul marii, finalizata in urma cu doar cativa ani, a doua ca marime din lume, care mi-a dovedit ca se pot face constructii impresionante si in zilele noastre. Ce-i drept, nu in Romania, unde ultima descoperire arhitecturala pare a fi ramas termopanul.

Dupa Casablanca au urmat o zi petrecuta in El Jadida, un orasel aflat la ocean, vizitat de turisti mai ales in timpul verii, pentru plajele lungi cu nisip fin si golful cu apa linistita. Pentru noi, acum in decembrie, El Jadida a fost mai degraba un orasel cu atmosfera calma, provinciala, piete colorate, un fort vechi si pitoresc si, nu in ultimul rand, o gazda primitoare. Rashid e un marocan care dupa ce a lucrat mai multi ani prin Europa s-a decis sa se intoarca in orasul natal c-o nevasta frantuzoaica si ceva know-how, ca sa faca din casa parinteasca o pensiune superba, rustica de a carei ospitalitate ne-am bucurat si noi pentru o noapte. Povestea lui Rashid e povestea a mii de marocani care au intemeiat astfel de pensiuni primitoare, in tot Marocul. Acest gen de “guest house” detinut de o familie se numeste aici “Riad” si este o forma foarte populara si pitoreasca de cazare, in special in orasele cautate de turisti. Dati un search pe goole “riad morocco” si veti descoperi niste minunatii.

Dupa El Jadida, am coborat pe coasta Atlanticului ajungand la Essouira, deja in mod oficial, locul meu preferat din Maroc. N-am destula inspiratie si dispozitie sa descriu pe larg acest orasel desprins parca dintr-o poveste cu pirati si comori, asa ca o sa recurg la o enumeratie: atmofera hippie, sute de magazine funky, colorate si primitoare, pescarusi galagiosi, stradute stramte, vechi, peste mai delicios ca nicaieri si mult, mult albastru care e un fel de refren al fortului cu ziduri inalte, din centrul orasului.

Am spus la revedere Essouirei si-am promis ca vom reveni intr-o buna zi, iar apoi ne-am indreptat catre incredibilii Munti Atlasi. Piscurile albe, incarcate de zapada contrasteaza frapant cu veredele intens de la poale. Dupa numai o jumatate de ora de condus, temperatura scade cu 15, 20 de grade si te terezesti la mii de metri desupra tuturor. Apoi cobori de cealalta parte a muntilor si deodata esti intr-o alta lume. De-aici incepe pustiul Sahara, dominat de dealuri ascutite si uscate, desprinse parca dintr-un peisaj martian, intinderi sterpe imense intrerupte uneori de oaze de-un verde incredibil, dune de nisip pe care-am facut sand-boarding si castele maronii din lut care mi-au amintit de povestile dintr-“o mie si una de nopti”. Aici, pe taramul berberilor, neamul darz al desertului care si-a pastrat limba si traditiile de mii de ani, am petrecut aproape o saptamana. Am descoperit practic un alt Maroc, mai pustiu, mai friguros, mai uscat, mai bine conservat, cu o alta limba, cu alte obiceiuri si cu alta arhitectura.

Saptamana petrecuta in acest tinut unic in lume o sa ne ramana mult in amintire. N-o sa uitam niciodata, noaptea petrecuta in mijlocul dunelor sahariene, intr-un cort berber, ascultand bancuri locale despre camile si admirand cel mai frumos cer nocturn pe care l-am vazut vreodata. De asemenea, ne vom aminti cu drag de cina campeneasca cu pita traditionala berbera la care am fost invitati de o familie pe cat de ospitaliera, pe atat de numeroasa.

Ieri am ajuns la Marrakesh, capitala turistica a Marocului. Orasul rosiatic vestit pentru pietele sale nesfarsite si aerul oriental cu accente cool-europene ne-a intampinat impovarat de turisti occidentali veniti aici sa petreaca Anul Nou, departe de inghetul de-acasa. La fel ca ei, si noi vom petrece primele clipe din 2011, tot aici, cu gandul ca anul trecut pe vremea asta eram in Cambogia iar anul viitor, tot pe vremea asta, vom fi cine stie unde, oricum, la caldura, cu siguranta.

Pe 2 ianuarie vom pleca din Marrakesh in lungul drum spre Mauritania. Mai intai ne asteapta o calatorie cu autocarul care va dura in jur de 24 de ore. Apoi o lume necunoscuta si o civilizatie fascinanta: Africa Neagra, un spatiu care ne va face probabil sa ne gandim la Maroc, ca la Elvetia. Speram ca Mauritania, Senegal, Mali, Burkina Faso si Ghana ne vor primi cu bratele deschide dar nu bagate in buzunarele noastre. Pana atunci insa, va urez un calduros(la propriu) “La Multi Ani”.

6 comentarii:

  1. hai multi ani noroc, multi ani fanele!! sa ne prinda cu bine anu' nou de la anu' pe-undeva prin patagonia poate :) ...nu chiar asa cald, stiu :D

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani Africa si un an nou cat mai calatoristic pentru cei din Asia, care deja au sarbatorit.
    Noi suntem in Teheran si, din pacate, nu prea am avut cu cine si nici macar cu ce sa ne petrecem. La ei, seara asta este una obisnuita de sfarsit de sapt, iar pe straini ii mai vezi doar pe la televizor.
    Masa traditionala iraniana, suc de cirese si un concert de pian, incheiate pe la ora 23.
    Totusi, ultimele zile geniale pe care le-am petreciut aici ne-au facut sa trecem usor peste rev-ul indoor 2011.

    4,3,2,1 ...

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani dragilor!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani si drum bun

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa e, cand esti in Africa neagra, Marocul e un fel de Elvetie, are chiar si munti cu zapada! E valabil si invers, cum ai intrat in Sahara Occidentala, dinspre Mauritania, parca ai si ajuns acasa!

    RăspundețiȘtergere