6 ianuarie 2010

My road to perdition

Nu se putea altfel decat mie sa mi se intample ceva. Ca doar eu am scris postul Road To Perdition pe la inceput. Nimic grav ca pot sa relatez cu sare si piper o mica intamplare de pe insula.

Un tur complet al insulei dureaza 2 ore. Asta daca este facut de 2 frantuzoaice. Sau 3 ore in mod normal. Zis si facut. In timp ce toata lumea era poate prea obosita si cam fara chef de miscare am zis sa fac o tura mica. In amintirea turelor de pe munte. Incarcat de data aceasta cu apa, prietenii stiu de ce, o pereche de slapi si 3 banane ..hai la drum. Traseu usor si drept. Indicatoare din 1 in 1. Vreme placuta numai buna de pierdut. Timpul bineinteles in prima parte a traseului. Poze din 5 in 5 minute si chiar o baie de racorire intr-un mic golfulet.

Insa marcajul s-a pierdut la 10. Insa drumul continua asa ca am decis sa merg pe aceea carare paralele cu plaja. Jungla incepea sa isi faca simtiti prezenta pe pielea si picioarele mele.

O mica casa de pescari s-a ivit in drumul meu. Road...road si directia catre bungalowuri am indrebat. Se pare ca eram pe drumul cel bun. Inca 20 de minute de mers si nu mai parea mult de mers. Deja se scursesera 3 ore. Insa drumul nu mai era. Decat jungla. Dupa o panta urca in picioarele goale decizia inteleapta fu intoarcerea. Ajung la casa din nou..pe acelasi drum..inca 15 minute de mers..insa problema. Drumul nu parea acelasi si urma din nou o infundatura. Pana la apus nu mai era mult asa ca o decizie era de luat repejor. Hai din nou inspre casa de pescari. Sa ii intreb incao data de drum si in ultima instanta daca nu inteleg ce vreau sa le zic sa dorm la ei peste noapte.

Fetita care deja ma vazuse de 2 ore avea un zambet strengaresc. Si tot se uita la ochelarii mei. Ca o mica paranteza, prin partea aceasta de glob cam nimeni nu poarte ochelari. Asa ca sunt privit ca o mic ciudat.

Din nou la familia de pescari. Dau sa intreb din nou de drum dar vad o barca. Salvare scrie pe mine zic. Cu 4 coconauti si haide in barca inspre bungalow. Pe la jumatatea drumului insa se opreste motorul barcii. De fapt se rupe o fanie. De 2 ori. Si barca nu mai avea mult si lua apa. Ma si vedeam inotand. Din fericire nu a fost asa.

Fetele baietilor cand m-au vazut in barca pot confirma aceasta mica escapada :).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu