5 ianuarie 2010

Atat de aproape de final

Sfarsitul calatorelii. Se apropie. S-a apropiat de duminica. Treptat, cu o discutie relaxata, in hamac, la bere, pe plaja, despre duminica viitoare, cand deja vom fi la loc in lumea noastra, buimaciti de diferenta de fus orar, de temperatura, de viata cu totul.

A fost lunga vacanta asta, mi-a ajuns, dar nu pot spune ca daca ar mai fi durat mi-ar fi fost prea mult. A inceput sa imi placa sa nu stau mai mult de doua zile nicaieri, sa schimb mereu peisajul, sa ma intreb unde sunt cand ma trezesc si sa ma gandesc cu placere ca oricum nimic nu e definitiv si daca azi nu e bine, imi strang jucariile in 10 minute si am plecat. Si cu asta se schimba totul.

E minunat sa descoperi cat de flexibil poti fi si deveni in legatura cu ceea ce pare a fi absolut indispensabil in viata, cat de variabile sunt limitele si cum de fapt nimic nu e fix, ci intr-o continua miscare.Cum imposibilul si improbabilul de acasa devin aici fapte de viata pe care trebuie sa le confrunti,sa le integrezi in raportarea ta la lume, care te obliga sa iti revizuiesti conturul, nucleul, inima si mintea.

Bogatia pe care o revarsa o calatorie in suflet vine din confruntarea lumii exterioare cu universul interior si inevitabila largire a acestuia din urma. Experienta de a calatori e greu de povestit in cuvinte si redat in fotografii, pentru simplul fapt ca trebuie traita si asimilata clipa de clipa.

Pot spune acum, pe final, ca imi simt inima plina si ma simt norocoasa ca am putut trai si simti asta.

Un comentariu:

  1. Intotdeauna sfarsitul unei calatorii este o combinatie de suferinta cu bucurie....

    Si eu plec peste putin timp 2 saptamani in China.

    RăspundețiȘtergere