7 ianuarie 2010

N-a fost rau deloc

senzatia mea e ca s-a intamplat primul act acum cateva luni si nu acum 4 sapt..
au fost momente faine si f faine..au mai fost si mici dezamagiri...clipe deosebite la don det..au fost si tepe...s-a continuat bine iar finalul a fost....fara cuvinte...le-am terminat si nu stiu unde sa mai gasesc altele

6 ianuarie 2010

La Vie en Rose

Departe de lumea tumultoasa. De zgomot si graba. Fara apa calda. Si fara curent. Fara internet si fara comunicare. Pranz servit direct din mare si aproape de mare. Clatite fara numar. Cuvantul plictiseala scos din vocabular. Chiar daca fiecare zi arata la fel. Insula perfecta. Locul si timpul ideal. Tantari fara numar. Si ciupituri de asemenea. Linistea se plateste in aceasta moneda. Fara ceas si fara notiunea timpului. Apa uimitor de calda. Apus ca la mama lui acasa. Insula perfecta.


De ce, ce e frumos trebuie mereu sa se termine?

My road to perdition

Nu se putea altfel decat mie sa mi se intample ceva. Ca doar eu am scris postul Road To Perdition pe la inceput. Nimic grav ca pot sa relatez cu sare si piper o mica intamplare de pe insula.

Un tur complet al insulei dureaza 2 ore. Asta daca este facut de 2 frantuzoaice. Sau 3 ore in mod normal. Zis si facut. In timp ce toata lumea era poate prea obosita si cam fara chef de miscare am zis sa fac o tura mica. In amintirea turelor de pe munte. Incarcat de data aceasta cu apa, prietenii stiu de ce, o pereche de slapi si 3 banane ..hai la drum. Traseu usor si drept. Indicatoare din 1 in 1. Vreme placuta numai buna de pierdut. Timpul bineinteles in prima parte a traseului. Poze din 5 in 5 minute si chiar o baie de racorire intr-un mic golfulet.

Insa marcajul s-a pierdut la 10. Insa drumul continua asa ca am decis sa merg pe aceea carare paralele cu plaja. Jungla incepea sa isi faca simtiti prezenta pe pielea si picioarele mele.

O mica casa de pescari s-a ivit in drumul meu. Road...road si directia catre bungalowuri am indrebat. Se pare ca eram pe drumul cel bun. Inca 20 de minute de mers si nu mai parea mult de mers. Deja se scursesera 3 ore. Insa drumul nu mai era. Decat jungla. Dupa o panta urca in picioarele goale decizia inteleapta fu intoarcerea. Ajung la casa din nou..pe acelasi drum..inca 15 minute de mers..insa problema. Drumul nu parea acelasi si urma din nou o infundatura. Pana la apus nu mai era mult asa ca o decizie era de luat repejor. Hai din nou inspre casa de pescari. Sa ii intreb incao data de drum si in ultima instanta daca nu inteleg ce vreau sa le zic sa dorm la ei peste noapte.

Fetita care deja ma vazuse de 2 ore avea un zambet strengaresc. Si tot se uita la ochelarii mei. Ca o mica paranteza, prin partea aceasta de glob cam nimeni nu poarte ochelari. Asa ca sunt privit ca o mic ciudat.

Din nou la familia de pescari. Dau sa intreb din nou de drum dar vad o barca. Salvare scrie pe mine zic. Cu 4 coconauti si haide in barca inspre bungalow. Pe la jumatatea drumului insa se opreste motorul barcii. De fapt se rupe o fanie. De 2 ori. Si barca nu mai avea mult si lua apa. Ma si vedeam inotand. Din fericire nu a fost asa.

Fetele baietilor cand m-au vazut in barca pot confirma aceasta mica escapada :).

5 ianuarie 2010

Atat de aproape de final

Sfarsitul calatorelii. Se apropie. S-a apropiat de duminica. Treptat, cu o discutie relaxata, in hamac, la bere, pe plaja, despre duminica viitoare, cand deja vom fi la loc in lumea noastra, buimaciti de diferenta de fus orar, de temperatura, de viata cu totul.

A fost lunga vacanta asta, mi-a ajuns, dar nu pot spune ca daca ar mai fi durat mi-ar fi fost prea mult. A inceput sa imi placa sa nu stau mai mult de doua zile nicaieri, sa schimb mereu peisajul, sa ma intreb unde sunt cand ma trezesc si sa ma gandesc cu placere ca oricum nimic nu e definitiv si daca azi nu e bine, imi strang jucariile in 10 minute si am plecat. Si cu asta se schimba totul.

E minunat sa descoperi cat de flexibil poti fi si deveni in legatura cu ceea ce pare a fi absolut indispensabil in viata, cat de variabile sunt limitele si cum de fapt nimic nu e fix, ci intr-o continua miscare.Cum imposibilul si improbabilul de acasa devin aici fapte de viata pe care trebuie sa le confrunti,sa le integrezi in raportarea ta la lume, care te obliga sa iti revizuiesti conturul, nucleul, inima si mintea.

Bogatia pe care o revarsa o calatorie in suflet vine din confruntarea lumii exterioare cu universul interior si inevitabila largire a acestuia din urma. Experienta de a calatori e greu de povestit in cuvinte si redat in fotografii, pentru simplul fapt ca trebuie traita si asimilata clipa de clipa.

Pot spune acum, pe final, ca imi simt inima plina si ma simt norocoasa ca am putut trai si simti asta.

1 ianuarie 2010

In alta lume

Din oras in oras in Cambodia. Kampong Cham a fost un simplu orasel neturistic de provincie urmat apoi de Siem Reap, oras dezvoltat doar din punct de vedere turistic dar cu gust si cu un sentiment lasat in urma calocul va progresa in bine. Dupa zilele linistite la Angkor Wat au urmat 2 zile in traficul infernal din Phnom Pehn. O capitala in continua miscare. La orice ora din zi si din noapte. Si cu un trafic mai ceva ca in zilele ploioase din Bucuresti.

Arhitectura orasului insa nu este la fel de lineara si de constanta precum cea din Vientiane. Haosul domina aici. Langa complexe rezidentiale ce stau sa fie date in folosinta se afla case din carton sau tigla ce stau sa pice. O zona de blocuri din Ferentari ar intra la categoria lux in comparatie cu cele de aici. Insa din acest motiv orasul are farmecul lui si nu este respingator. Nu ca am stat prea mult in el. Ne era prea bine la Drunken Frog, un mic complex de bungalow-uri situat pe marginea unui lac.

Insa nu acelasi lucru as putea spune si de Sihanouville. Locul de petrecere a revelionului 2009-2010. Fara rezervare in buzunar si sperand ca or sa mai fie camere libere am aterizat in acest micut orasel statiune. Ne-am inselat in legatura cu cazarea. Totul era plin. De la turisti turci, la americani si multi cambodieni. Dupa 4-5 ore de cautat in sfarsit cazare. Impropriu spus cazare. Un hol mare de la un guesthouse a fost acoperisul nostru pentru o noapte. Insa cu 2 dolari, cred ca am avut cea mai ieftina cazare de revelion posibila:).

Revelionul pe plaja este interesant. Asta pana cand totul se tranforma intr-un mare bordel. Cersetori, homosexuali, travestiti si nu in ultima instanta pedofili. Daca treci peste aceste mici inconveniente poti avea o noapte de revelion reusita.

Macar apa este calda!!

NO LIMIT

Ce vrei sa mananci? Avem creveti unsi cu sosuri iuti, crocodili trasi in tigaie, camila, cangur sau caine, pisica, vierme, scorpion....orice - doar sa vrei sa cumperi!
Nu sunt coerenta pentru ca aseara a fost revelionul, revelionul asa cum nu a mai fost niciodata.
Suntem intr-un oras la mare,ca si Constanta, plin de turisti dornici sa schimbe bani pe placere.
O sa incerc sa o iau de la inceput ca sa se inteleaga. Am ajuns in oras, am cautat cazare 4 ore (mai mult baietii pentru ca noi fetele am stat si am asteptat), ne-am cazat intrun final si pe la 10 seara am iesit sa intalnim revelionul.
Am mers la cazarea lui Liviu si Mircea unde era si o discoteca... discoteca normala cel putin la prima vedere - multi turisti ametiti, galagie, muzica, biliard - ceva normal - un fel de discoteca din regie cred.
Dupa 15 minute incepi sa observi si ai un mic nod in gat pentru ca vezi : un grup de 4-5 persoane din care distingi homosexuali cu un comportament evident de domnisoare galagioase, cateva prostituate micute, slabute urcate pe tocuri inalte, fuste cu vedere la fund si decolteu umplut cu burete... pana aici ceva normal pentru asia sau pentru ce stim noi ca se intampla, numai ca grupul se completa si cu doi copii :o fetita de 12 ani care mai tarziu a dat si o reprezentare la bara pentru toti doritorii de carne proaspata si un baietel de vreo 10 ani care si el dansa lasciv pe ringul de dans.
Groaznic. atat pot spune.
Bun, am plecat de-acolo - era prea mult si am zis sa ne mutam pe plaja sa intalnim revelionul si sa ne distram ca asa stim cu totii - de rev omu tre sa se distreze cu orice chip!
La fel si pedofilii de aici- de revelion se distreaza cu orice chip.
In al doilea bar de pe plaja acelasi lucru doar ca mai greu, mai urat, mai murdar, ingrozitor .. nu am cuvinte.
Albii danseaza, tipa, canta, beau, fumeaza si cersetorii(o batrana de 60 de ani, vreo doi baieti fara picioare alaturi de copii care nu cred ca aveau mai mult de 2-3 ani) langa ei strang cutiile de bere si asteapta sa le mai cada un dolar...
Dar daca asta era tot ce bine era!
Am tot vazut cum misunau barbati pe la vreo 40-50-60 de ani (varsta mijlocie cand capul li se duce total) prin tot orasul si i-am vazut si acolo cum stau la masa si asteapta sa fie serviti cu carne frageda de copil abia iesit din pruncie.
Un travestit (greu iti dai seama care sunt barbati si care femei) vine de mana cu un bebe de 2-3 ani, mic de tot nu exagerez, si il duce la masa unui alb. Il prezinta: se aseaza la masa , ii mangaie fata copilului aratandu-i cat e de frumusel si de finut ....chicotesc cu totii (nu si copilul care nu stiu ce simtea) si apoi s-au RETRAS
Deci in Cambogia ai tot ce vrei : poti sa mananci orice , dar orice si poti sa-ti satisfaci toate placerile ....oricare ar fi ele!!! Nu e nimeni care sa te opreasca si nu va fi nimeni care sa te traga de maneca in momentul in care inchiriezi un bebelus!
Este crunt si cutremurator ... nu am trait in viata mea asemenea experienta .. am vazut doar in filme ca se intampla asa ceva dar sa vad in fata ochilor este de necrezut!
Omul n-are nici o limita!