21 decembrie 2009

Plain of Jars

Cum nu sunt un mare iubitor de apa am decis sa las tubingul pentru niste oale. Vechi de vreo 2500 de ani dar cu o istorie inca neelucidata.

Drumul de 6 ore a inceput in 3. Eu, Catalina si o columbianca ce calatorea de una singura timp de 2 luni prin Asia. Toti trei intr-un autobuz de 49 de locuri. Ce mai..aproape private. Soferul logic nu stia pic de engleza asa ca tot drumul am speram ca mergem in directia corecta. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese cum se zice. O astfel de pauza a facut si soferul nostru. Care aproape pe final a tras un pui de somn de vreo 30 de minute. Ulterior columbianca ne-a spus ca soferul cam atipea din cand in cand. Si drumul in niciun caz nu era drept si unul cu serpentine.

Ajunsi pe la 2, intr-un frig orbil. nu ne-a mai ramas de facut decat sa ne cazam in guesthouse-ul de unde ne lasase autocarul si cu speranta ca suntem in orasul care trebuie. Dimineata am descoperit ca eram in orasul care trebuie insa undeva la marginea lui.

Cum spuneam scopul calatoriei a fost Plain of Jairs, 3 situri arheologice unde se afla mai multe " oale" de marimi diferite si cu greutate pana la 2 tone. Scopul si de motivul pentru care au fost facute nu se cunoaste.

Eu as merge pe varinta de depozitare de bere. E locul ideal de a pastra o bere rece. Varianta pe care chiar astazi, cand am fost si la Muzeul National din Ventiane, era scrisa pe un perete.

Siturile arheologice sunt situate intr-o zona ce a fost extrem de bombardata in timpul razboilui Secret din anii 1963-1974. Secret deoarece chiar daca Sua a semnat tratatul de la Geneva din 1962, l-a incalcat ulterior atacand Laosul. In total au fost arucante peste 90 de milioane de bombe. Din care insa, peste 20% inca nu au explodat. Pana in 1999 , bombele faceau victime zilnic. Momentan exista numeroase ONG-uri care se ocupa cu descoperirea si distrugerea bombelor. De unde sunt aceste ONG? SUA poate ati spune. Gresit. Majoritatea sunt din Australia. Noua Zeelanda si Europa. Statele Unite cica au vrut sa ajute dar guvernul comunist laosian nu a acceptat.

Aceste bombe insa se gasesec peste tot in zonele rurale in Laos. Anul sunt gasite aproximativ 100.000. In ciuda acestui lucru , in Laos m-am simtit mai in siguranta decat in orice alt oras european.

Drum inapoi de 11 ore. Pana in capitala, Ventiane, unde urma sa ne reintalnim cu restul grupului. Calatorie la autobuz VIP. Si cina fost inclusa: apa si o prajiturica. Si aer conditiona tip de 11 ore fix in cap. Ca VIP aici inseamna aer conditionat si perdelute la geam. In rest, un autobuz destul de vechi si de incomodat. Si plin de localnici. Care stateau si pe scaune mici de lemn pe culoar. Si era sa uit de karaoke. Muzica a curs din difuzoare mai ceva ca la nunta. In concluzie: somn 0.

Vientiane ne-a asteptat cu caldura. Peste 30 de grade. Orasul este dragutel in sine, in stilul colonial francez. Dar o zi este suficient.

Cele 11 ore cu autobuzul au fost doar primul fel. Urmeaza felul doi: 23 de ore cu autobuzul, cei drept la sleeper, pana la 4000 islands. Suntem cu un pas mai aproape de Cambodia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu