13 decembrie 2009

In statiune

Cam asa ne comportam prin Sapa. Dar altceva nu prea ai ce face. Insa inainte de Sapa a fost drumul de 9 ore cu trenul la cuseta. Vietnamezii se respecta asa ca aerul conditionat merge non-stop. Se pare insa ca mi-am descoperit alta problema: nu pot sa dorm deloc in mijloacele de transport in comun. Trenul fu ultimul bifat.

Sa revenim la Sapa. O statiune de munte, inca nu cocheta, dar la ritmul in care se construieste aici, tinde sa devina destul de repede. Doar hoteluri, baruri si restaurante. Cei drept ieftine. Media pe cazare pana acum in Vietnam a fost de 7 dolari. In Laos spreram sa coboare spre 4.

Insa Sapa nu seamana doar cu o statiune gen Slanic Moldova, Olanesti ca pe la noi. Sapa inseamna si o priveliste uimitoare si cum spunea si Mihaela, oamenii. De fapt in zona sunt mai multe grupuri etnice. Se trag mai mult din chinezi decat din vietnamezi.

Deja suntem urmariti de localnicele ce incerca sa ne vanda orice cat si de fraza : buy for me.

Aseara am dormit la o astfel de familie. De fapt chiar speram ca va fi un homestay original, in casute darapanate de-ale lor. Insa nu fost asa. Homestay-ul e de fapt o casuta construita cu fonduri primite de la suedezi, destul de ok. Cam ca o pensiune. Daca asa putem numi podul in care am dormit. Sincer, destul de bine si indestulator. Putin frig dar mancarea gatita in casa, cartofii prafiti cu usturoi geniali, plus happy water au facut ca seara sa treaca mai usor. Seara putin spus ca la 9 deja eram culcati ca traseul de 4 ore pana la pensiune ne-a cam obosit.

In plus a doua zi urma sa ne sculam la 5 dimineata sa pornim inspre Sapa sau inspre piata de duminica de la Bac Ha. Drum pana la piata care a meritat. Se gasea de toate de la haine, la mancare, bivoli, caini si pisici. Toti de vanzare si probabil ulterior de mancare.

La un moment dat intre noi si China era doar un pod. Zgomtul era extrem de interesant. Liniste pe partea vietnameza ca deh ..e duminica. In schimb pe partea chinezeasca se muncea de zor.

In asteptarea lui Mircios seara va trece mai usor cu ceva orez cu ananas si creveti, castane si porumb fiert. Si o bere..

Si in sfarsit am gasit dulce!! Un nene vindea prajituri dintr-o ghereta mobila. Chiar delicioasa prajitura cu nuca de cocos.

Maine de dimineata pornim spre granita cu Laos. Pe care speram sa o traversam marti dimineata. Asa ca ne vom auzi tot dintr-o tara comunista.

3 comentarii:

  1. Cum e temperatura acolo? pe la noi au inceput sa cada primii fulgi de nea...si e foarte rece..ma mai incalzesc citindu-va din jurnalele voastre de calatorie...si deja parca particip si eu la marea calatoreala asiatica...
    Calatoreala placuta in continuare, acum ca sigur v-ati reunit!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pe la noi e destul de frig! fara un hanorac gros si-o pereche de pantaloni lungi ajungi ca mine, sa iei la 6 ore nurofen (sau chiar no spa pt raceala si gripa)
    Asteptam cu nerabdare zilele insorite din Laos si Mekong-ul repede curgator si pasibil de rafting

    RăspundețiȘtergere
  3. ai anticipat un pic dar e de bine...ne vom vedea in cateva ore...inca sunt acum in hanoi....in 5 ore plec spre aeroport si spre seara (de aici) ne vom reuni :)

    RăspundețiȘtergere