30 decembrie 2009

Kalashnikov in Phnom Penh

Daca la Vang Vieng, in Laos, distractia traditionala era sa te dai cu cauciucul pe apa, la Phnom Penh lucrurile stau cu totul diferit.

Aici, cu cativa zeci de dolari, poti merge intr-un poligon semilegal ca sa tragi cu ce arma iti pofteste inima.

O data in viata ai ocazia asta, asa c-am facut si noi o vizita intr-un astfel de loc. Am fost intampinati de la intrare de doi baieti tineri care ne-au oferit niste meniuri. Din semne le-am dat de inteles ca n-am venit aici ca sa bem. Dar ei tot insistau.

Asa ca am deschis meniurile. Si inauntru ce sa vezi... In loc de mancaruri si bauturi, oferta bogata de armament din care poti sa "degusti" ce vrei,

Daca vrei sa tragi cu un pistol te costa 15, 20 de dolari. Un pistol-mitraliera vreo 30. Daca vrei s-arunci o grenada, 50 de dolari. Iar super oferta meniului era un aruncator de obuze la care un singur foc costa 350 de dolari.

Noi am ales celebrul Kalashnikov, pentru 40 de dolari. In pret erau incluse 25 de gloante, dar adevarate, nu oarbe. Orbi eram doar noi, caci trageam doar pe langa tinta. Nu de alta, dar reculul era destul de puternic.

La iesire ne-am facut poze cu tot armamentul din dotare si ne-am zis c-a fost fain, dar nu vrem sa mai incercam odata. Preferam totusi Kalashnikov-ul lui Bregovic.

29 decembrie 2009

Angkor Wat

Impresionat dupa 2 zile de vizita la aceste temple ca sa mai vin si a doua oara nu sunt. Singurul lucru impresionat este faptul ca dupa 1500 de ani acestea sunt inca in picioare. In Europa rar mai vezi lucruri asa de vechi.

O zi este prea putin. Doua sunt aproape suficiente. Daca incerci sa le vezi pe toate intr-o zi nu prea mai ramai cu nimic.

Chiar daca este un oras turistic dragutel si plin de viata noaptea, 3 zile in Siem Reap sunt de ajuns. Mancarea insa a inceput sa devina o problema. Gandurile la mancarea romaneasca apar din ce in ce mai des. Doar diferite feluri de orez zi de zi si ti se cam ia. Noroc cu ceva crocodil, sarpe sau broasca testoasa. Si cine a avut stomac zilele trecute ceva lacuste si paianjan.

Azi din nou la drum. Cu un picioar mai aproape de ocean. Prima oprire in capitala Phon Phen.

Offtopic. Legat de rugamintea de a posta si poze. Poze sunt facute. Multe si frumoase. Doar ca eu nu am cablul la mine ca sa le descarc, Mircios nu are cablu pentru ca nu i l-am dat eu. Doar Mihaela mai posteaza si Maria din cand in cand dar dureaza si 2-3 ore ca pozele sa fie descarcate si apoi puse pe blog. Iar netul de aici nu ajuta nici el. Asa ca dupa 11 ianuarie probabil o sa vedeti mai multe poze:). We apologize for the inconvenience.:D


Ps: singurul motiv pentru care as mai sta incao saptamana aci ar fi o patiserie. Mamaaa ce de sortimente avea. Iar eclerul cu ciocolata de astazi....

27 decembrie 2009

Despre perspectiva - 2

Suntem in Cambodgia de cateva zile deja, suficiente incat sa ma obisnuiesc inclusiv cu caldura dezintegranta.

Craciunul a trecut cu creveti festivi intr-un restaurant cu o densitate de 3 chelneri pe cap de client si cu reale pretentii de lux, aproape justificate.
In restul timpului ne-am cufundat total in autentic, eu pana aproape de innec; cred ca asta e soarta clevetitorilor: daca in Laos m-am plans ca e totul prea facil si turistic, aici era pana ieri sa intru total in greva foamei si nici macar consolarile celor care au fost in India despre cum se poate mult mai murdar nu au putut schimba nimic.

Dar o masa buna face uneori mai bine spiritului decat hrana spirituala, asa ca, iluminata, pot spune ca imi place tare mult in Cambodgia. Oameni veseli, prietenosi,petrecareti,o muzica vibranta, murdarie din plin si nu doar din lipsa de resurse, mancare diversa(curajosii au mancat paianjeni si lacuste), flori de lotus in toate nuantele de violet, copii saraci dar nu neaparat nefericiti.

Azi am avut program cultural intensiv la temple, obositor dar frumos. Nu as vrea insa sa ii rapesc placerea lui Cosmin de a scrie despre asta.




















































26 decembrie 2009

Aproape de temple

Cambodia incepe sa isi arate si fetele ascunse. Fetele razboiului in primul rand. Fata de Laos si Vietnam, in Siem Reap, cersetori ori persoane ce incerca sa iti vanda ceva sunt la fiecare pas. Nu foarte agasanti dar isi fac simtita prezenta.

In drum spre Siem Reap, un mic popas de pranz. Personal am mancat cel mai delicios fel de mancare de pana acum. Insa conditiile in care era gatita mancare sunt de ordinul fantasticului. Ca si multitudinea de gandaci. Si nu vreau sa ma gandesc cum erau spalate vasele.

Dupa aproape o saptamana in sfarsit avem si apa calda la cazare. Deja eram obisnuit cu dusurile semi-reci din Dot Det.

Asa ca un prim sfat util legat de Cambodia, aveti grija unde si ce mancati.

Maine temple. Multe si dragute. Dar la aproape 40 de grade speram sa nu ne topim..

Pe malul Mekongului - Champasak

Pentru o zi ne-am luat vacanta din vacanta si am oprit cu o statie inainte fata de restul grupului, la Campasak.

Cu ruinele unor temple khmere in minte, am descoperit de fapt ce cautaseram tot drumul prin Laos, fara sa fi putut defini: am gasit natura si oamenii armonizati intr-un tot.

Raul, flori, arbori de dimensiuni incredibile, copii, batrani, pisici, temple, altare si peste toate o tihna de dincolo de "lumea reala", un peisaj incremenit intr-un timp creat doar pentru locul acela.

Apus multicolor. Maretie, senzatia de fericire ca fac parte din acest tot.

Asa cum mi-am inchipuit si cum vreau sa pastrez Laosul.

4000 islands...paradis :)...



in republica vietnam n-am apucat sa vad prea multe dar Ha noi-ul mi-a placut tare mult...

in republica laosica am vazut cele mai multe locuri so far...frumos, deosebit...dar ca la DON DET...nu exista...MI NU NAT...exclam iar (asa cum o faceam si pe 13 dec, despre capitala oropsitilor vietnamezi)...o sa fiu banal si comun si-o sa zic doar ca acolo e o oaza de liniste, intr-un fel de delta...

Aiurea-n Laos...fara pasaport

mda..de ceva vreme n-am mai scris nik...am fost mai mereu pe fuga, fara un chef special de scrieri...dar despite this, calatoreala noastra a decurs f fain...sau macar interesant :)

pe 18 dec nu mi s-a intamplat nimic deosebit...daca exclud faptul ca mi-am pierdut PASAPORTUL, banii, cardurile cu banii de back up, sim-urile de romanica si niste maruntisuri...in republica laosica nu prea avem noi romanii vreo ambasada...deci daca nu mi-as fi gasit borseta cu lucrurile pierdute, ar fi fost foarte, foarte interesanta vacanta mea din punctul ala...
aflandu-ne in luang prabang in acea zi, am tocmit o ricsa sa ne duca la "waterfalls" unde am facut o baitza (foarte buna de altfel)...se pare ca mi-am pus "bunurile" la comun cu ceilalti, peste un rucsac...dar somehow ele bunuri au ajuns la altcineva..care cineva le-a lasat (lucky me) la receptia acelui punct turistic...
dupa vreo ora de zbucium (al meu si al tovasilor de calatoreala) in incercarea de gasire a "salvarii" mele, am fost anuntat ca cineva poseda mult cautata borseta...cand mi-au adus-o polistii, ce sa vezi? pasaportul, banii (toti), cardurile...erau la locul lor, nu lipsea nik...o bucurie mai mare probabil simti cand iei Oscaru'...dar n-am sa stiu vreodata cum vine asta...de altfel nu doresc nimanui sa incerce o asa alinare...ar trebui sa "guste" si calvarul de dinainte :)...o cinste buna la polistii care mi-au redat comoara si valea la hotel, spasit si fericit in acelasi timp......

cam asa m-am distrat io pe langa Luang Prabang, Republica Laosica, in insorita zi de 18 Dec :)

salutari de la Mircios din prea frumosul oras turistic Siem Reap...near Angwor Wat!!!!

25 decembrie 2009

Craciun in Cambodia

Dupa ce in ultima zi la Dot Det pe insula, ne-am plimbat cu biciclete si am vazut un apus de soare feeric, dis de dimineata, schimband o barca si 2 autocare am trecut granita in Cambodia.

Prima impresia a fost de saracie in aceasta tara. Lucru demonstrat prin faptul ca e mult mai multa mizerie decat in Laos. Insa pe strada toata lumea pe saluta, esti bagat cat de cat in seama ca o vedeta locala.

Craciunul in stil Cambodia a inseamna o masa la un restaurant chinezesc urmat de o bere cambodiana si inghetata dupa caz.

Caldura insa ne cam termina. Cele 35 de grade care au fost astazi nu prea s-au simitit prea placut. Si inca nu suntem in sud.

Maine iar la drum. Dupa ce am vazut ceva temple prin zona in care suntem, de maine Angkor Wat.

Khawp jai

De doua zile am parasit Laos si suntem in Cambodia. O alta lume fata de Laos. Oameni mai prietenosi, mancare mai buna si mai ieftina. Laos pentru mine a fost tara ideala.

Oameni veseli. Destul de prietenosi. Extrem de rabdatori. Nu se supara niciodata. Mereu cu zambetul pe buze. Nu se grabesc deloc. Dar pana la urma termina ce au de facut. Timp e destul pentru orice in aceasta lume. De ce sa te grabesti?

Nu se enerveaza deloc. Ce mai..tara ideala. Chiar daca tara este extrem de saraca, cam toate produsele sunt importate din Thailanda si ei nu prea produc in afara de orez nimic, acest lucru nu se vede. Saracia nu se simte si nu miroase precum in India.

Inca o data multumesc Laos - Khawp jai.

23 decembrie 2009

Laos



































































22 decembrie 2009

Welcome to paradise

Am ajuns in sudul Laos-ului, la cativa kilometri de granita cu Cambogia. Aici Mekongul curge pe langa mii de insule exotice. Pe una dintre ele vom sta si noi, pentru doua nopti.

Don Det, caci asa se cheama insula pe care ne aflam acum, e un loc incredibil. Aici nu exista masini, nu exista drumuri ci doar niste poteci nisipoase de-a lungul carora sunt asezate zeci de case pescaresti si bungalouri din paie.

Intr-un astfel de bungalou, ne-am cazat si noi, inca de dimineata. Apoi am inchiriat doua biciclete si ne-am plimat pe toata insula. E greu de descris un astfel de loc desprins parca dintr-un "Best Of National Geographic". Fotografiile pe care le vom posta in zielele urmatoare vor reda mai bine atmosfera de-aici.

Pana atunci, ne bucuram de inca o zi in paradis.

Hamac

Pana la urma nu au fost 23 de ore cu autocarul ci doar vreo 15. Cu schimbarea de autocar de rigoare. Interesant la sleeper doar ca tarile sarace au o problema cu A/C. Il folosesc in exces.

Cele 15 ore insa ne-au adus in paradis. Dot Det pe numele lui. O mica oaza la capatul Laosului. Bungalow-uri la nici un dolar. Caldura si atmofera locului gratis. Un slaffen cinstit cum spune Mircios, de nepretuit. In hamac.

Urmeaza incao zi in acest loc in care as putea sta o vesnicie.

21 decembrie 2009

Vientiane

Pentru parcursul avut in Laos, a fost nevoie sa ajungem in capitala ca sa vedem si noi cam cum sunt laotienii.

Am ajuns ieri dupa-amiaza in Vientiane. Aceeasi atmosfera de statiune de care nu mai reusesc sa scap de cand am ajuns in Luang Prabang. Si mai ales o noua concluzie: aici trebuie sa iti schimbi perspectiva si mai ales ritmul ca sa te poti bucura.

Asadar am intrat in ritm: am vizitat temple toate la fel, majoritatea nou poleite, pline de povesti, statui si cu vag (Mihaela ar fi mai categorica) iz de kitsch, cu gradini minunat colorate, cu calugari in robe oranj si pisici slabe si foarte vorbarete, am mancat si am baut pe jos, pe covor si perne, la ceas de seara pe malul Mekongului, intuind Thailanda pe celalalt mal, ne-am delectat la Morning market cu matasuri, serpi si scorpioni in alcool, argintarie veche si noua prost lucrata, leacuri traditionale cu aer misterios, ne-am plimbat pe strada principala cu ministere si alte cladiri oficiale in care steagul arborat era singurul care amintea ca suntem intr-o tara comunista.

Am tihnit si ne-am lasat purtati de ritmul orasului si cred ca a fost prima experienta daca nu revelatoare, macar placuta pe care am avut-o aici.

Plain of Jars

Cum nu sunt un mare iubitor de apa am decis sa las tubingul pentru niste oale. Vechi de vreo 2500 de ani dar cu o istorie inca neelucidata.

Drumul de 6 ore a inceput in 3. Eu, Catalina si o columbianca ce calatorea de una singura timp de 2 luni prin Asia. Toti trei intr-un autobuz de 49 de locuri. Ce mai..aproape private. Soferul logic nu stia pic de engleza asa ca tot drumul am speram ca mergem in directia corecta. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese cum se zice. O astfel de pauza a facut si soferul nostru. Care aproape pe final a tras un pui de somn de vreo 30 de minute. Ulterior columbianca ne-a spus ca soferul cam atipea din cand in cand. Si drumul in niciun caz nu era drept si unul cu serpentine.

Ajunsi pe la 2, intr-un frig orbil. nu ne-a mai ramas de facut decat sa ne cazam in guesthouse-ul de unde ne lasase autocarul si cu speranta ca suntem in orasul care trebuie. Dimineata am descoperit ca eram in orasul care trebuie insa undeva la marginea lui.

Cum spuneam scopul calatoriei a fost Plain of Jairs, 3 situri arheologice unde se afla mai multe " oale" de marimi diferite si cu greutate pana la 2 tone. Scopul si de motivul pentru care au fost facute nu se cunoaste.

Eu as merge pe varinta de depozitare de bere. E locul ideal de a pastra o bere rece. Varianta pe care chiar astazi, cand am fost si la Muzeul National din Ventiane, era scrisa pe un perete.

Siturile arheologice sunt situate intr-o zona ce a fost extrem de bombardata in timpul razboilui Secret din anii 1963-1974. Secret deoarece chiar daca Sua a semnat tratatul de la Geneva din 1962, l-a incalcat ulterior atacand Laosul. In total au fost arucante peste 90 de milioane de bombe. Din care insa, peste 20% inca nu au explodat. Pana in 1999 , bombele faceau victime zilnic. Momentan exista numeroase ONG-uri care se ocupa cu descoperirea si distrugerea bombelor. De unde sunt aceste ONG? SUA poate ati spune. Gresit. Majoritatea sunt din Australia. Noua Zeelanda si Europa. Statele Unite cica au vrut sa ajute dar guvernul comunist laosian nu a acceptat.

Aceste bombe insa se gasesec peste tot in zonele rurale in Laos. Anul sunt gasite aproximativ 100.000. In ciuda acestui lucru , in Laos m-am simtit mai in siguranta decat in orice alt oras european.

Drum inapoi de 11 ore. Pana in capitala, Ventiane, unde urma sa ne reintalnim cu restul grupului. Calatorie la autobuz VIP. Si cina fost inclusa: apa si o prajiturica. Si aer conditiona tip de 11 ore fix in cap. Ca VIP aici inseamna aer conditionat si perdelute la geam. In rest, un autobuz destul de vechi si de incomodat. Si plin de localnici. Care stateau si pe scaune mici de lemn pe culoar. Si era sa uit de karaoke. Muzica a curs din difuzoare mai ceva ca la nunta. In concluzie: somn 0.

Vientiane ne-a asteptat cu caldura. Peste 30 de grade. Orasul este dragutel in sine, in stilul colonial francez. Dar o zi este suficient.

Cele 11 ore cu autobuzul au fost doar primul fel. Urmeaza felul doi: 23 de ore cu autobuzul, cei drept la sleeper, pana la 4000 islands. Suntem cu un pas mai aproape de Cambodia.

19 decembrie 2009

Despre perspectiva

Am fost la un pas de a face nedreptate acestei tari pripindu-ma in aprecieri si avand false asteptari.

Atat cat am vazut si simtit pana acum, Laosul nu are aceeasi amprenta vibranta ca Vietnamul; dar are o natura spectaculoasa (nu imi imaginez nicio floare care sa nu poata creste aici), fluturi incredibili, temple impresionante. Am avut de mai multe ori senzatia ca de fapt sunt toate cumva false, desprinse dintr-un cliseu, dintr-o vedere siropos romantica, dar pur si simplu asa e Laosul - natura revarsata generos.

Demni de mentionat sunt si localnicii, greu de vazut din cauza densitatii turistilor si a naturii lor contemplative, neinvazive. Felul lor de a fi ma face sa cred ca uneori sursa binelui poate fi in egala masura si sursa raului.
Concluzionand, daca imi schimb perspectiva, Laosul este o destinatie ofertanta.

Cotidianul unei calatorii

Dupa un drum de 12 ore cu masina,insumand doar 100 si ceva de km, dupa somn intr-un satuc laotian ce parea capatul lumii, Luang Prabang si Vang Vieng par din alta lume. Primul, o statiune pt persoane de varsta a 3-a cu bani , iar al doilea pt englezi si americani pusi pe distractie. Amandoua sunt unice in felul lor, dar in contextul calatoriei noastre par din alta lume. Relativ ar zice unii. Pentru ca fiecare are visele si asteptarile sale de la aceasta calatoreala.

Azi zi de tubing.Adica cu cauciucul pe rau. Te pescuiau din 50 in 50 de metri pt o bere, cocktail . Sarituri in apa pt unii, fotbal si bucuria ca in tara ninge iar aici sunt 30 de grade.

Maine mai departe spre Vientiane.Capitala. Cu o mare speranta ca in sudul Laosului sa gasim ceva autentic, neatins inca de "mana binefacatoare" a civilizatiei, care anuleaza senzatia de autenticitate si te face sa crezi ca esti intr-unul din resorturile vestice.

Macar pentru nordul tarii , pe care l-am ratat, si tot merita sa revenim candva.

Pe rau, in jos

De acord cu Kiki. Vang Vieng e un fel de Vama Veche mai "cooleanu", dar daca tot am ajuns aici am zis sa ne distram putin.

In tara e ger si zapada. Aici e soare si e cald. Asa ca dis de dimineata ne-am inchiriat niste camere imense de cauciuc si ne-am dat drumu' pe rau. Asta e de fapt activitatea pentru care e vestit Vang Vieng-ul.

Cum se procedeaza:

In timp ce aluneci frumos pe cursul raului in stanga si in dreapta sunt zeci de terase animate. De pe ele, oamenii locului iti arunca sfori iar daca tu vrei sa le faci o vizita te prinzi de ele.

Dupa ce acostezi cu caucicul la terasa, poti sa bei un coktail, sa te dai pe un topogan cu apa, sa joci un fotbal pe nisip, sa sari cu tiroliana direct in apa, sa te-arunci in namol sau sa faci orice altceva iti trece prin cap. Apoi te urci inapoi in cauciuc si din nou la vale. Cand te-ai plictisit acostezi la alta tereasa. Si tot asa vreo zi intreaga.

Nu va ganditi ca locul e vreun Water Park. Nici vorba. Toate constructiile(topogane, trambuline, terase) sunt facute din lemn, de oamenii din Vang Vieng. Nu exista nicio masura de protectie. Trambulina de pe care sari scartaie si pare destul de subreda, cauciucul cu care navighezi e peticit in vreo 5, 6 locuri, iar pe topogan, inainte sa te dai, arunci tu o galeata de apa ca sa aluneci mai bine.

Dupa o zi de "distractie rustica", petrecem ultima seara in Vang Vieng. O parte dintre noi plecam maine spre Vientianne, capitala Laos-ului. Kiki si Catalina au plecat deja spre estul tarii.

De-acum inainte ne asteapta, speram noi, locuri mai putin turistice.

Vang Vieng

Sau cum o sa fie Vama Veche peste vreo 4-5 anisori. Adica plina de terase, straini si fara nicio personalitate. Asadar pana acum mergem din statiune in statiune. Dupa Luang Prabang am ajuns in Vang Vieng, o fosta oaza hippiota.

Momentan nu a mai ramas nimic din acel spirit. Doar terase si magazine de unde se pot cumpara accesorii de plaja. Ca pe langa a te uita toata zile la Friends, aproape fiecare terasa are 2-3 televizoare care difuzeaza non-stop acest serial, mai ai si optiunea de a face o mica baita, ceva kayaking sau tubing.

Poate ca a venit prea devreme acest timp de orasel. Speram sa fie doar un oras la final, la plaja, de acest timp. Sau poate nu e momentul potrivit de a fi acum in Vang Vieng. De aceea o zi este suficient.

Urmeaza Plain of Jairs pentru mine. O zona sper mai rurala si mai putin comerciala. O zona pe care o tot cautam. Nordul Laosului era o astfel de zona. Dar unde am stat din pacate prea putin.

Iarna placuta :).

17 decembrie 2009

De prin Laos adunate

Si plecaram din Muang Khuan spre Luang Prabang. Muang asta este un mic satuc pescaresc parca situat la capatul lumii. Micut dar destul de interesant ca sa iti petreci cel putin o noapte din viata acolo. Sintagma la capatul lumii merge deoarece pe la 10 noaptea curentul se intrerupe. De altfel doar intre 18-22 oamenii de acolo au curent. Nu a fost sa fie 10 ci 9.30 cand am ramas in bezna. Unii pe hol, prin camera sau altii ca mine in dus. Si e destul de interesant sa te speli pe intuneric si cu apa rece.

Dimineata a inceput cu un mic dejun in barca. Biscuti cu lapte de nuca de cocos. Un adevarat festin ce mai. Drumul cu barca, o experienta unica si inegalabila de altfel, a durat 4 ore.

Dupa inca 4 ore cu un microbuz am si ajung in vechea capitala royala a Laos-ului. Soc total insa. Initial am crezut ca am ajuns intr-o statiune de munte din Elvetia. Totul luminat, restaurante de lux, oameni pe masura. Si Laos esti totusi una din cele mai sarace tari din lume.

Pe zi insa Luang Prabang arata extrem de cochet si de placut. E turistic dar in mod placut. Wat-uri peste tot. Tineri calugari budisti imbracati in portocaliu, aproape la fiecare pas.

O piata de seara absolut fantastica. Atat din punct de vedere vestimentar cat si alimenat. A si romani. 5 intalniti pana in acest moment doar in Luang Prabang. Cum se mai mentiona, Laos incepe sa fie o destinatie la moda.

Stiu ca ninsoarea a [us stapanire pe Romania dar timpul de aici ne-a permis chiar sa facem baie astazi. De fapt doar eu, Grasel si Mircios. Locatia: o cascada situata la 35 de km de Luang Prabang. Cam fara cuvinte.

Mircios a facut cinste cu berea in aceasta seara. Motivul: o sa va povesteasca el pe indelete in curand.

Maine o luam iara din loc si pornim spre Vang Ving. Vama Laosului se pare.

Luang Prabang

Venind dinspre Vietnam, dupa 3 zile zile de mers ba cu autobuzul, ba cu barca, ba iarasi cu autobuzul, am ajuns aseara istoviti, la Luang Prabang.

Azi am inceput sa ne familiarizam cu acest oras unic in lume. Casele vechi, sarmante de pe vremea dominatiei franceze, se imbina surprinzator de armonios cu zecile de temple budhiste.

Costumele portocalii ale calugarilor se asorteaza perfect cu apusul soarelui. Mekongul curge incet, la fel ca viata oamenilor de-aici. Steagurile rosii cu secera si ciocan arborate aproape pe fiecare casa, par mai degraba accesorii care dau culoare strazii decat stindarde ale comunismului.

Luang Prabang e poate cel mai frumos oras pe care l-am vazut vreodata. Tocmai de aceea, din pacate, e si plin de turisti. Iar asta il face destul de scump si foarte comercial.

Mi-ar fi placut sa-l vad in urma cu 7, 8 ani cand nu era atat de turistic. L-am vazut totusi azi si chiar daca si-a pierdut din autenticitate, ramane un loc unic in lume pe care merita sa-l vezi macar o data in viata.

Poze Laos